Back home - august 2015
2015
Eu nu am fost in vacanta, eu am fost acasa. Poate nu acasa la mine, dar sigur acasa la cineva drag:)Am plecat din Romania cu o zi mai devreme decat trebuia, din disperarea de a ajunge "la timp", desi stiam clar ca traversarea Bulgariei nu are cum sa dureze o vesnicie. Am ales drumul cel nou si foarte laudat, cu iesirea spre Grecia prin noul punct de vama de la Makaza. Bulgaria a fost la fel de frumoasa ca in fiecare an, eu iubesc tara asta mica si muntoasa foarte tare si imi doresc sincer sa am vreme sa o bat la propriu in lung si in lat. La drumul de dus, desi aveam harti si directive clare, am facut eu ce-am facut si de la Gurkovo am luat-o spre Nova Zagora in loc sa o iau spre Nikolaevo, asa ca am ocolit si ne-am mai plimbat putin pana ne-am prins ca suntem pe coclauri. Pare-se ca, desi am avut noroc cu vamile (am stat putin la Giurgiu-Ruse - cam o ora si jumatate si in Makaza 15 min), nu am avut noroc cu "ratacirile" - ne-am pierdut si prin Grecia, am ratat exitul de pe autostrada si am ales-o pe aia cu bani in loc de aia moka:)) Cu alte cuvinte, am ajuns in Kavala cu lacrimi in ochi de oboseala, si apoi am batut km inapoi spre Keramoti, unde am ajuns fix cat sa fiu prima masina care urca pe ferry si coboara acasa:)
Pe insula am ajuns devreme, am renuntat la cazare in Komotini sau Keramoti si am mers direct la hotel, unde Lefteris (nou la receptie) ne-a anuntat ca fix camera noastra e libera o noapte in plus, iuhuu!
[Noi stam la Esperides de multi ani,e un hotel aflat aproape de Limenas, cu o plaja mica si cocheta peste drum. La plaja asta prietenul Euu a dat nas in nas cu o foca.
Eu am dat nas in nas cu cel mai mic si iubit membru al familiei mele de 4.
Camerele au fost renovate acum cativa ani, hotelul este plin de romani, insa pe noi nu ne-au deranjat deloc, au contraire, fie'mea a fost fericita ca a avut cu cine sa se joace la piscina in cele doua dati cand am ajuns la hotel inainte de lasarea serii.]
Asa ca ne-am cazat, ne-am spalat si schimbat si am plecat la masa. Cand am coborat de pe Ferry, am avut un singur gand "limenasian" - sa il gasesc pe Giannis la Mouses si sa il strang tare in brate. Dupa atatia ani, era cazul. Si asta am si facut, am oprit si am pupat un baiat bun, my brother from another mother.
https://www.youtube.com/watch?v=YfpF53bFv4s
[Am un singur regret, ca nu am fost la seara greceasca. Niciodata! In filmul de mai sus este si Giannis la 4:43. ]
La Mouses am mancat regeste de fiecare data si la preturi ok. Insa postul asta nu este despre mancare, ci despre cum am gasit eu insula dupa atatia ani:)
Toata lumea spune sa nu mergeti in Grecia ca e criza, ca e nasol, ca nu au benzina, ca nu e de mancare. Nimic mai fals. Am gasit aceiasi insula plina de voie buna, supermarketul m-a uscat de multi euro, dar nu regret nimic, caci mi-a fost dor de micile mele placeri vinovate, de sticlele mele cu vin, de V8 - sucul meu de rosii cu vitamine, de Amita, de iaurturile mele in vas de lut, de miere si mai ales de uleiul de masline si maslinele felurite, de smochinele in miere..
Anul asta a fost mai complicat cu uleiul, ultimii doi ani nu au fost ok dpdv al productiei, vremea nu a fost prielnica maslinilor si recolta a fost foarte slaba. Asta a facut ca uleiul de Thassos sa fie destul de greu de gasit ( de obicei luam din Theologos, acum am luat ulei de Prinos de la Dimitra si, ca de obicei, eu mi-am luat din Rachoni uleiu meu eco, bun de baut dimineata, pe racoare si pe stomacul gol). Ca si preturi - 5 L de la 22 la 24 de eur cutia, cel bio 7-10 eur/L. Aveau ulei din Creta si alte uleiuri insa eu prefer uleiu de pe insula asta. Tot ca de obicei am dat iama in masline si miere, m-am abtinut cu greu sa nu imi iau toate dulceturile posibile si anul asta (din motive de alaptare) am fost ok cu alcoolul, nu am dat banii pe beutura!
Ceva foarte trist am observat - foarte multe case de vanzare, multe, multe. In toate satele de munte, pe malul marii, aproape totul pare de vanzare. Asta in conditiile in care in anii trecuti erau foarte putine proprietati pe site-ul de imobiliare de pe insula. Acum peste tot erau anunturi, numere de telefon. Nu stiu preturi, insa am vazut foarte multe case de dat..
Cea mai draga amintire ramane "femeia cu barba" din Theologos. In satul asta frumos de munte exista o femeie care vinde chestii produse de ea: dulceturi felurite (fara zahar, facute cu miere), masline uscate, tsipuro, lichior de smochine (ceva mai bun de atat, nu am baut ever!), ulei, etc.
Nu aveti cum sa o ratati, e o aparitie. Mama a trei prunci, are taraba deschisa pana la 8 seara. Din cauza turistilor romani care nu se mai termina, a invatat a noastra si niste limba romana si m-a amenintat cu tuica si lichiorul ei, asa ca de fapt n-am scapat nebauta in scurta mea vizita la ea. Un om bun si o comercianta de exceptie, desi mai jos de taraba ei sunt 2 magazine care ii fac concurenta serioasa, va sugerez sa luati chestii de la ea, muncite cu drag:)
Anul asta am cautat plaje noi si secrete si locuri noi, chestii pe care nu le-am vazut in toti anii de demult.
Am mancat si ne-a placut la Kekes Beach, un loc unde te si poti caza (au cateva bungalouri). Plaja nu este de fapt o plaja, dar mai bine va las aci site-ul ca sa vedeti ce si cum:
http://kekesbeach.gr/
Si aici avem o poveste draguta, cu doi romani: un domn la cam 60 de ani si frumoasa lui sotie, o doamna eleganta la maxim 50 (frumoasa, frumoasa, va zic). Cei doi au comandat octopus, decat ca au uitat sa zica grilled, asa ca au primit steamed. Doamna cea frumoasa s-a plans, probabil pe un ton care nu a placut gazdei, asa ca zisa gazda a dat cu ea de pamant- de unde sunteti? ati mai mancat caracatita? ati mai mancat aici, in Grecia? cum imi vorbiti mie pe tonul asta? cine va credeti?
Well..it was fan, caci doamna cea frumoasa se plangea ca nu e proaspat tentaculelul:)) Ceea ce a fost foarte grav pentru grecoaica cea apriga, doar se stie ca aici, in Grecia, caracatitele stau in vant sa se usuce, la fiecare restaurant care serveste (sau cel putin eu nu am vazut stelute de *frozen pe meniu langa octopus..)
Si a doua poveste, mult mai tare, a fost tot aci, la Kekes:)) O mare gasca cu 4 adulti si multi pici (adolescenti cool) au descoperit o aplicatie cu care vedeau zodiile pe cer si mama ce se mai distrau ei vazand ziua in amiaza mare constelatiile. Si comentau si radeau si la un moment dat se aude: bai, dar ce e cu veverita asta aici?
Si aici a inceput nebunia, al meu a inceput sa rada, eu dupa el, fie'mea nu intelegea de ce radem, noi nu puteam sa ne oprim caci Ursa mare parea orice, dar veverita nu:))
Si uite asa ne-am bucurat si ne-am distrat cu colegii romani de la alte mese, la Kekes. Unde am facut si niste frumoase poze, pe care le vom adauga in viitor. pe care le vedeti mai sus. Sau mai jos.
Sau daca vreti sa vedeti ceva frumos de facut intre Kallirachi si Sotiras, iaca niste indrazneti:
https://willowrolfe.wordpress.com/2013/09/01/walking-from-kallirachi-to-sotiras/
Locul este minunat si destul de pustiu, deci daca vreti liniste si pace, mergeti sa beti o cafea la doamnele cele dragute, la Ouzo primiti si meze, adica ceva de mancare (ardei copt cu branza, ansoa, rosii, ceapa, castraveti).
Anul asta nu am mai ajuns in Kallirachi si nici nu am apucat sa mancam nimic la Klisma, desi ne-am tot propus, insa am mancat bine la Taverna Vicki, pe plaja din Skala Rachoni, la varul Mihalis (deci cam in familie as zice eu, o anumita parte din familie:))
Langa Vicki e o taverna noua, abia deschisa, cu loc de joaca pentru copii - Yamas. La cam toate tavernele se mananca bine in perioada asta, totul e proaspat pentru ca au multi clienti si deh..
Insa noi am mancat cel mai bine la Gekas, o taverna curata luna, cu o mancare foarte gustoasa si preturi bune (cam cele mai bune din perioada asta).
Apoi a urmat Kazaviti.
Dragos in scorbura surorii lui/ Kate in scorbura care i-a ramas mica
Asa arata Katerina la prima ei vizita in Thassos, in 2011.
Si asa arata acum
Kazaviti nu a fost o bucurie de aceasta data, din pacate restaurantul pe care noi il iubeam foarte tare a fost cumparat de cei care aveau doar partea dinspre intrare. Aia care nu ne-au placut niciodata in trecut, aia de la mesele carora fugeam:)
Ne-am asezat si apoi ne-am prins ca nu e ok. Si nu a fost. Nota a fost umflata binisor, asa ca, desi am mancat 3 lulele, am spart 35 de eur :)) Fara bautura, doar pentru o musaca, un imam si un tzatziki, paine, apa..oricum nu mai aveam nervi, asa ca am platit si am plecat, dar NU recomand Kazaviti cu noul local.
Am urcat pana la Rodia,
am facut poze cu copila si apoi mi-am recuperat barbatii de la biserica, caci le era imposibil sa mai urce cu noi pana dupa farfuriile pictate. Care farfurii..nu mai sunt pictate:(
(stiu cunoscatorii despre ce e vorba).
Nu ma pot abtine sa nu ma bag in curtea omului..
O alta bucurie (si un motiv nou de a imi exersa "darul vorbirii") a fost vizita la Katerina, in Rachoni. Ultima data cand am fost aici eram insarcinata cu Katiusa si proprietara (care nici atunci si nici acum nu vb limba engleza) m-a luat de mana si m-a bagat in bucatarie ca sa imi aleg ce vreau sa mananc. De data aceasta nu a mai fost asa de prietenoasa, ba chiar nu mai intelegea DELOC engleza si nici in bucataria nu m-a mai chemat. Dar am mancat bine si aici, cartofi cu oua, salata si sarmalute in foi de vita. Si tot aici am cunoscut o familie de olandezi foarte draguti.
Mai jos, casele mele iubite din Panagia.
La Panagia am fost pentru plimbat, pozat si cumparat iaurt de la magazinul de pe colt, peste drum de prajiturile acelea, stiu cunoscatorii care. Am mancat bine la Platan, ca de obicei, de data asta la terasa din spatele platanului.Strada mea cu casa cu tartacute e la locul ei, cu alb si roz. Katiusa a fost fericita tare caci si-a adus aminte ca am mai fost aici.
Inca mai cresc dovlecei pe gard, miere neagra nu am mai gasit pe strada, la localnici, dar am cumparat de la un magazin nou deschide, la Thassos Inn nu am mai stat, ce ii drept nici Metaxa nu mai beu:))
Un alt loc drag si nou descoperit este Sotiras.
Desi mergem in Thassos de atatia ani, nu am vazut toate minunile, inca! Sotiras e un sat frumos de munte, aflat la distanta mica de Skala Sotiras (*portul). Este un satuc mic si curat, are o cafenea/taverna cu un loc de privit panorama (si marea cea mare).
Am baut o cafea buna, am mancat pere gasite pe jos langa o curte cu o casa superba, am fost batuti de vantul cel aprig, ne-am potolit setea cu apa rece si repede curgand din munte, apoi eu mi-am cumparat o crema cu miere si lavanda de la un mic magazin din curtea unor oameni.
Unde am primit si o lectie de politica de la gazda cea grecoaica dar scolita la Paris cu ajutorul unei burse, catre niste francezi draguti care nu intelegeau de ce mass media internationala bate clopotul despre criza care a distrus tarisoara si insulele sale. M-am bucurat ca am parut la fel de french ca si ceilalti clienti de la micul magazin si mi-a parut rau ca nu am putut sa cumpar mai multe chestii de la ei, pentru ca deja le aveam acasa (galbenele si propolis:)
Puteti vedea cate ceva aici:
http://www.thassos-view.com/villages/sotirasEste o manastire acolo, nu am apucat sa citesc nimic despre ea, apoi un urcus si apoi..acoperisul lumei:)
destul de multe cladiri in paragina
Kastro - asta a fost de fapt mare aventura a acestei vacante..Dupa atatia ani in care am vrut sa urcam si nu s-a petrecut asta, desi am avut atv, deci si conditii, iaca, fix anul asta, cu micul Dragos in masina si cu Kate lasata la prietenii nostri in Skala Rachoni, am plecat sa parcurgem cei doar 10 km pana la Kastro, la Kostas.
Si cand zic 10 km, voi sa cititi 100. Caci eu asa nu am suferit niciodata, niciodata. Biata mea masina a fost cel mai bun "urcator", soseaua e in lucru, pantele is abrupte, am urcat cu a 1 a, caci mai mult nu mergea. Adica o fi mers, dar nu cu noi si cu nu masina aia. In care dormea un copil si doi parinti isi reglau conturile si radeau si faceau pe ei de frica. Adica eu. Ca el doar radea. Si la Kastro e frumos. Multe pietre ar zice unii si altii, dar eu zic: multe pietre, dar frumoase:)
La Kostas e minunat. Un grec inalt si puternic, cu o mustata si cu o bunatatea care m-a dus imediat cu gandul la unchiul meu, Gica Burtea. Un om bun si pus pe cioace Kostas. Poti sa mananci un iaurt cu miere si nuci la el si sa bei bine. BINE am zis! Daca mergeti la el, va rog sa ii duceti banuti din orice tara vreti voi, caci are o frumoasa colectie si cred ca s-ar bucura sa si-o sporeasca. Sau puteti sa ii faceti orice cadou, de la mancare pentru pisicile lui pana la ceva bun pentru testoasa.
In plus Kostas este chelarul unei biserici vechi (proaspar renovata si ea), care se afla in spatele casei sale. Va rog sa mergeti sa ascultati povestea acestui ghid inalt si cu burta goala:) Apoi sa il lasati sa faca pariu cu voi ca nu puteti dezlega ghicitori. O sa va placa la Kastro si o sa merite aventura de a cobora acea panta abrupta care mi-a facut mie inima ghem.
A fost minunat. Mi-a fost asa de dor, incat plecarea a durut, la propriu. De la drumul lung, pana la statul in soare, la Makaza. Apoi la Giurgiu, noaptea. Dar a meritat. Caci asa bucurie cum imi aduce insula asta in suflet, nu exista. Toata casa mea miroase a oregano. In frigider inca mai este o straichina cu iaurt. In termen. Uleiul imi inmiresmeaza mancarurile, mierea imi vindeca stomacul de toate cele, am gatit musaca, imam, tzatziki. Fac orice sa tin inima in linistea de acolo. Si imi iese.
Apus de soare in Prinos, langa cafeneaua iubitului nostru Foki.
Comments