Ziua 11 - Pachis/Limenaria/Kalivia

Am inceput dimineata cu paine cu unt si cu gem. Apoi am purces catre Pachis, sa ne tragem sufletul la umbra si un pahar de Mythos sau un frappe. Erau niste pici pe plaja..mureai de drag. Era asta mic, maronel. Cu margele de os la gat, cu un tatuaj de hena. Foarte cool. Mare gagicar. Pacat ca eram la distanta si nu l-am surprins. Oricum, mare apartie intre picele de pana in 10 ani:))

Am mancat ca de obicei la Pachis la pranz. Numai minuni. Seara am plecat spre Limenaria sa ne vedem cu Sotiris si fetele. Limenaria este mult mai aglomerat si turistic. Seamana mai degaba cu statiunile de la noi. Foarte multi romania. Multi de tot.

Incld. Mihai Calin, actorul. Ce-or cauta acolo in sud la aglomeratie si nebunie?! O multime de cafenele foarte bine asezate pe faleza, baruri multe, cred ca viata de noapte e mult mai activa in Limenaria decat in nord.

Multe magazine si mare succes la shopping am avut.

Barbatii au plecat sa "vada ei un loc secret" - unde au servit rapid neste ouzo alaturi de care au primit o farfurie cu ceva de'ale gurii: feta, ansoave si alte minunatii, ca sa curga alcoolul usurel pe gat.

Toate aceste minunatii s-au servit la o bodega intr-un sat. Unde nu au ce cauta turistii! Acolo unde daca nu esti cu un grec, nu esti binevenit.

Asa este si locul unde am cinat. Pe stradute prin munti, pe drumuri care poate nici nu sunt trecute pe harta. Si este foarte bine sa fie asa. Am mancat la Suzi, o nemtoaica frumoasa, blonda, cu ochii albastri, casatorita cu un grec. Familia lor are un restaurant intr-un sat, la rascruce de drumuri. Cumva stai cu masa in drum, aproape de mijlocul strazii. Nu sunt mese destule, mai aducem. Cred ca erau 4-5 mese. Pline. Cativa olandezi si nemti + noi. Fiecare dintre noi avea la masa pe cineva care era al locului. Am mancat extraordinar de bine. Si la niste preturi foarte mici. Mici. Am mancat chiftelutze cu dovlecel, alte chiftelute cu carne si niste gogosele cu feta in ele. O minune! Insa se pare ca locul 1 il ocupa mielul, lamp chops. Ceva despre care Fughickis a zis ca e de ne descris, de neimpartit.

Oamenii astia sunt ca ai nostri, bunicii. Am mai zis si stiu. Eu asa m-am simtit acolo. Ca acasa la bunica, in zi de sarbatoare. Cand toti iti vin la masa si ii omenesti si pui ce ai cel mai bun pe masa. Totul e cald, proaspat, atunci gatit. Ah! mi-am adus aminte ce au mancat restul: gyros. Home made! Bun de te lingi pe degete.